Viziunea mea politică pornește, în primul rând, de la câștigarea încrederii cetățenilor in administratia publica locala.

De ce Primaria Urziceni?

Raspunsul meu il poti gasi aici!

Despre mine

M-am născut în Medgidia, în anul revoluției, într-un moment în care istoria României a luat calea către democrație. Am crescut la 10 km de oraș, în satul Tortoman, în mijlocul unei familii împlinite, în sânul căreia am primit o educație sănătoasă care și astăzi îmi ghidează viața. Am trecut mai întâi prin școala vieții, cu toate încercările sale, pentru ca mai apoi să trăiesc din plin viața de student în București și să călătoresc în toată lumea. Am muncit în domenii precum alimentația, turismul sau producția, evoluând de la statutul de simplu angajat la a avea responsabilitatea a zeci de oameni. Am înființat o asociație caritabilă prin care am ajutat mii de copii din județul Constanța și nu numai. Știu că timpul nu mai are răbdare cu noi, iar implicarea reprezintă singura soluție.

Copilăria și cei șapte ani de acasă

Când mă gândesc la primii ani din viață, mă gândesc la colegii de școală, la alergatul pe pășunile satului și la oamenii dragi și simpli de la țară, care mi-au fost aproape și mi-au oferit primele lecții de viață care mă ghidează și azi. Am avut o copilărie frumoasă, ca la țară, ajutându-mi părinții la muncile agricole, restul timpului petrecându-l jucându-mă, alergând și făcând tot felul de năzdrăvănii alături de alți copii ai satului. Pe atunci, satele încă erau populate, ulițele erau pline de copii, iar părinții încă nu plecaseră toți la muncă în străinătate… Am avut o copilărie extraordinară în Tortoman, probabil greu de recreat în zilele noastre. Și astăzi îmi amintesc de măgarul pe care l-am găsit la marginea localității și pe care l-am salvat de gerul iernii. L-am ținut până primăvara următoare, când a fost revendicat de proprietar. Dileme existențiale la vârste fragede: Școala vieții sau studii superioare? Primii pași în lume i-am făcut la grădinița din sat, tot acolo mergând și la școala generală. Țin minte că încă de la începutul școlii am avut de dus un adevărat război cu doamna învățătoare și cu mama, care se străduiau din răsputeri să mă convingă să nu mai scriu cu stânga. Au reușit doar pe jumătate. Nu am fost cel mai bun din clasă la învățătură, însă profesorii și colegii mă recunoșteau ca fiind ’’Soarele răsare’’ al clasei. Înițial, am fost tentat să intru cât mai repede în câmpul muncii, fiind o persoană care se ghidează după dictonul munca sfințește locul. Astfel, la doar 14 ani mă înscriam la Școala profesională “Dragomir Hurmuzescu” din Medgidia, cu speranța că, în doar câțiva ani, voi putea ajunge să cunosc o meserie din care să mă întrețin. Sorții au vrut însă altceva de la mine; văzându-mi entuziasmul de a învăța, profesorii mei mi-au recomandat să continui măcar studiile liceale. Aveam atunci să iau o decizie decisivă pentru viitorul meu, cu toate că gândul meu era în continuare să-mi găsesc un loc de muncă. Planurile mele nu aveau însă să se sincronizeze cu cele ale profesorilor. Am avut dascăli excepționali care m-au îndrumat către un nou pas, mai mare și mai hotărât de data aceasta, spre facultate, la București.

Bucuresti, Facultate, Master.

Crescut la țară, cu principii sănătoase de viață, drumul spre capitală l-am făcut cu multă ambiție și hotărâre, având misiunea să le arăt colegilor și prietenilor mei că vreau și că pot mai mult de la viață.   Am urmat cursurile Facultății de Turism din cadrul Universității Romano-Americane, unde am studiat alături de oameni care mi-au marcat începutul vieții de adult. Ulterior, am urmat cursurile Masterului de Comunicare Politică și Marketing Electoral, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), unde am cunoscut oameni care mi-au influențat decisiv drumul către implicarea în comunitate. A fost perioada în care am și călătorit și descoperit toată lumea ca participant în mai multe proiecte internaționale de tineret în țări ca Estonia, Turcia, Italia, Ucraina, Africa de Sud, Siria. 

În sfârșit, în câmpul muncii

În perioada facultății am lucrat timp de 2 ani ca ambasador al sportului, organizând competiții sportive în școli și licee. Am promovat fair play-ul, sportul și mișcarea în școli, acolo unde, din păcate, tinerii fac din ce în ce mai puțin astfel de activități sportive. Din 2014 pana in prezent lucrez la o fabrică producătoare de brânzeturi, unde am condus o echipă de peste 40 de oameni pentru a crește producția și pentru a intra pe mai multe piețe. În timpul cât am condus fabrica, cifra de afaceri a companiei a crescut cu 40%. In paralel mi-am dedicat tot timpul Asociației Community Aid Romania pe care am fondat-o în 2013. 

Despre voluntariat: din tabăra de refugiați din Siria la copii nevoiași din Romania

Dacă ar fi să enumăr două lucruri care mi-au schimbat viața aș spune oamenii pe care i-am întâlnit la timpul potrivit și voluntariatul. Oamenii pentru că au avut încredere în mine, m-au învățat și îndrumat să-mi urmez visul. Voluntariatul, pentru că am învățat să fiu atent la nevoile celor din jurul meu. Am făcut voluntariat pentru foarte multe cauze și voi continua să mă implic pentru a pune umărul la o lume mai bună, pentru o Românie mai frumoasă și optimistă.   După ce am avut mai multe experiențe de voluntariat, am luat decizia, împreună cu alți trei prieteni, să fondăm împreună o organizație care să se ocupe de ajutorarea copiilor aflați la nevoie. Astfel a luat naștere Community Aid Romania, asociație prin care am reușit să distribuim ajutoare alimentare, haine sau rechizite către copiii aflați în nevoie. Din anul 2013 și până în prezent am organizat alături de zeci de voluntari, activități și proiecte care au influențat în bine viața a mii de oameni. Am derulat proiecte educaționale și de divertisment pentru a îi ajuta și pentru a le face viața mai frumoasă. Chiar în acest moment avem în desfășurare un proiect în parteneriat cu Aeroportul din Otopeni pentru a-i angaja pe o parte dintre ei.   Una dintre cele mai puternice experiențe trăite de mine de-a lungul vieții a fost aceea în care am vizitat o tabără de refugiați, victime ale războiului din Siria. În anul 2014, prin proiectul ’’Salvați Copiii Sirieni’’ am ajuns în această țară puternic afectată de război, la tabăra de refugiați din localitatea Atma. Zilele trăite acolo, contactul cu victimele violențelor, moartea care pândea la orice pas m-au făcut atât să apreciez și mai mult ce aveam acasă, cât și să devin și mai motivat în a mă dedica oamenilor care au nevoie de ajutor.   Întors în țară după această experiență, am continuat o serie de proiecte care au ajutat numeroși oameni din mai multe zone ale țării. Inițiative precum ‘’Fii Moș Crăciun pentru o zi’’, ‘’Caravana lui Moș Crăciun’’ sau ‘’Fii Iepuraș pentru o zi’’ au devenit o tradiție. În fiecare an, prin intermediul lor am făcut fericiți mii de copii din județele Ilfov, Bârlad, Vaslui, Teleorman, Constanța și Ialomita.

De la independent la candidat al USR Ialomita

Politica e despre oameni, nu despre partide. Este crezul după care mă ghidez încă din primul moment în care am luat decizia de a candida la alegerile locale din Urziceni. Viziunea mea politică pornește, în primul rând, de la recâștigarea încrederii cetățenilor în Administratia Publica Locala și în reprezentanții lor. Însă încrederea poate fi redobândită doar dacă acționăm în interesul lor, iar noi, Uniunea Salvați România și partenerii săi, deja facem acest lucru prin aleșii locali pe care îi avem la București, Iași sau Târgu Mureș. Dragă cititorule, la alegerile locale din acest an, ai cu cine!